„Nimic nu se pierde, totul se transformă”
Antoine Lavoisier

Instalația propune o reflecție asupra continuității memoriei și asupra modului în care patrimoniul cultural și materia nu dispar, ci se transformă și se reconfigurează în noi forme de existență. Trunchiul unui gorun bătrân devine metaforic un cufăr al memoriei din care patrimoniul imaterial al locului se revarsă sub forma unor semințe din sticlă și ceramică, fragile capsule ce conservă și transmit experiențe, povești și sensuri.

Deși arborele a căzut, viața continuă să circule și să se perpetueze, asemenea cunoașterii care traversează generațiile. Fiecare sămânță devine un simbol al transmiterii: o amintire, o poveste, un fragment de identitate sau un potențial încă neîmplinit.

Prin această intervenție, privitorul este invitat să își îndrepte din nou atenția către natură și către valorile autentice ale lumii vii. Lucrarea vorbește despre capacitatea naturii, dar și a artiștilor, de a regenera sensuri și despre necesitatea de a (re)descoperi realul care ne înconjoară și continuă să ne fascineze, atât timp cât îi acordăm atenția și disponibilitatea de a-l contempla.