Împărțirea/împărtășirea pâinii este un gest profund, încărcat de semnificații simbolice și culturale, prezent în numeroase tradiții din întreaga lume. În esență, pâinea reprezintă hrană materială și spirituală, viață și ființare, dar gestul împărțirii ei transcende simpla nevoie fizică, devenind o expresie a solidarității, comunității și sacralității. Din punct de vedere universal, împărțirea pâinii simbolizează o recunoaștere a interdependenței și interconexiunii umane.

Astfel, dincolo de particularitățile culturale și spirituale sau religioase, împărțirea pâinii rămâne un simbol universal al unității, ospitalității, iubirii fraterne și al recunoașterii umanității noastre comune.

Am ales să fac această instalație din multiple materiale pentru a  arăta pe de o parte relevanța pâinii în societatea tradițională și pe de altă parte pentru a realiza o transmutație de la materie spre cunoaștere și spirit. Lumina, elementul imaterial prezent în lucrare, are o dublă valență: ea „rupe” în două bucata de pâine ce urmează a fi împărtășită cu aproapele dar, de asemenea,  impregnează substanța translucidă a sticlei astfel încât ea devine, metaforic vorbind, Cunoaștere.

Pământul, focul, piatra, lemnul, sticla, aurul și lumina s-au aranjat aproape singure într-o „coregrafie” inefabilă astfel încât să dea sens împreună materiei și să ne conducă interior spre „iluminare”.

Nu știu dacă eu am ales ipostaza finală, prezența spațială a acestui proiect, sau pur și simplu conceptul a crescut singur, organic din ideile distilate de-a lungul timpului.